Malta Insula Cavalerilor Ioaniţi

Qawra,Bugibba ,St.Julians Bay,Sliema,Valetta,Mellieha,Comino,Gozo,

Zborul până în insulă presupune traversarea unei porţiuni din Marea Mediterană, în condiţiile în care Malta este situată în mijlocul mării. O dată coborât din avion, turistul este impresionat de arhitectura clădirilor - casele localnicilor sunt construite din bucăţi mari de piatră de culoarea mierii, galben pal, cu două sau trei etaje, cu acoperişul plat şi cu terase generoase, specific zonelor mediteraneene -, dar şi de vegetaţia luxuriantă, atât de diferită de cea din ţările cu climă temperată - palmieri, cactuşi, eucalipţi sau leandri albi sau roşiatici, cu miros discret.

Plajele sau golfurile apar la tot pasul, iar multe dintre acestea păstrează relieful stâncos, cu pietre ascuţite, acoperite cu alge şi înnegrite de valurile necontenite ale mării sărate. Există şi zone cu plaje cu nisip fin, cel mai adesea înţesate de turişti, precum şi plaje artificiale, una dintre acestea fiind cea din Saint Julian, amenajată cu nisip adus din Iordania. De altfel, Saint Julian este cel mai cosmopolit oraş din Malta, cu zeci de cluburi şi puburi, fiind recunoscut pentru viaţa de noapte.

În peregrinările prin Malta, capitala Valletta, înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO, merită o atenţie deosebită. Este un oraş plin de istorie, cu palate, fortăreţe, catedrale şi hanuri ridicate în perioada în care insula s-a aflat sub administrarea Cavalerilor Ioaniţi. Valletta impresionează prin arhitectura barocă - Palatul Maeştrilor, Catedrala Sfântului Ioan sau Grădinile Barrakka -, dar şi prin străzile înguste, străjuite de clădiri din piatră gălbuie, care duc cu gândul la un labirint. Palatul Maeştrilor reprezintă o întoarcere în timp la marii maeştrii care s-au aflat în fruntea Ordinului Cavalerilor Sfântului Ioan Botezătorul, dar şi la luptele purtate de aceştia împotriva otomanilor, întrucât acest palat include şi Palatul Armurii, unde sunt expuse zeci de armuri, arme, pistoale, arcuri sau tunuri. O privelişte spectaculoasă se aşterne când urci în Grădinile Barrakka, de unde se pot vedea portul, cu zeci de nave, yachturi şi bărci, precum şi o fortăreaţă ridicată de Cavalerii Ioaniţi pentru a se apăra de atacurile musulmanilor.

O întoarcere şi mai abruptă în timp îţi îndreaptă paşii spre Mdina sau Oraşul Tăcut (Silent City), cum este numit de localnici. Străzile înguste şi clădirile din piatră cu ferestre şi uşi vopsite în culori vii - roşu, albastru sau lila - te transpun într-o atmosferă pitorească, plină de solemnitate, linişte şi boem. Sentimentul nu este întâmplător, întrucât Mdina exista încă din perioada feniciană.

În imediata apropiere a oraşului Mdina, care din antichitate şi până în 1530, la venirea Cavalerilor Ioaniţi în Malta, a fost capitala Maltei, se află oraşul Rabat, unde Sfântul Apostol Pavel a stat câteva luni într-o grotă. Grota există şi în zilele noastre şi poate fi vizitată, în acel loc fiind ridicată Catedrala Sfântului Pavel. Astfel, în jurul anului 60, vasul care îl transporta pe Apostolul Pavel la Roma pentru a fi judecat a naufragiat pe ţărmul maltez din cauza unei furtuni puternice. În perioada petrecută în Malta, apostolul a vindecat mai mulţi bolnavi, între care şi pe tatăl guvernatorului roman din insulă, Publius. Potrivit tradiţiei, în urma acestei minuni, Publius s-a convertit la creştinism şi a devenit episcop. Grota Sfântului Apostol Pavel a fost vizitată de Papa Ioan Paul al II-lea în 1990.

Alături de crucea malteză, cu patru laturi şi opt terminaţii, simbolul Cavalerilor Ioaniţi, bărcile tradiţionale luzzu sunt în preferinţele turiştilor. În satul de pescari Marsaxlokk, te încântă culorile calde ale bărcilor luzzu - diverse nuanţe de albastru, galben puternic, roşu sau verde - care plutesc uşor pe luciul apei. Micul port este înţesat de bărci pe care pescarii le-au botezat, apoi le-au scris numele cu vopsea neagră sau albă - una, mai mare, care se odihneşte pe ponton, se numeşte ”Madre Katerina”, iar alta, în care un localnic strânge plasele de pescuit, a fost numită ”God save us”.

Mulţi dintre localnici sunt pescari, unii dintre ei spunând că pescuiesc de când erau copii. S-au obişnuit cu această activitate care le ocupă aproape toată ziua - urcă în bărci şi pleacă în larg dis de dimineaţă, la ora 4.00, spun ei, şi se mai întorc la amiază, după aproape 12 ore. Prind de toate, ton, macrou, calamar, peşte spadă, dar şi caracatiţe, pe care le vând apoi la piaţă.

Puternicele bărci luzzu pot deveni o amintire ”de luat acasă” pentru turişti, care le pot cumpăra - e drept, la scară mult mai mică - de la comercianţii care şi-au instalat tarabele în bazarul de lângă port. Bazarul nu este mare, însă turiştii sunt atraşi de magneţii înfăţişând cavaleri maltezi, de bărcile luzzu în miniatură, făcute din lemn sau din platic, de umbrelele din dantelă sau de vederile cu peisaje din insulă. Preţurile unor astfel de suveniruri pornesc de la un euro şi ajung chiar şi până la 30 de euro pentru o bărcuţă luzzu din lemn în miniatură.

În drumul spre unul dintre cele mai frumoase peisaje din Malta - Grota Albastră - atenţia se opreşte asupra Templului Megalitic Hagar Qim, pe care maltezii îl aseamănă cu Stonehenge din Anglia. Bucăţi de piatră portocalii mai mari - de şase-şapte metri - sau mai mici sunt dispuse vertical şi orizontal, formând încăperi unde se aduceau ofrande sau sacrificii zeiţei fertilităţii. Templul a fost construit în urmă cu 5.000 de ani, în perioada Neolitică, şi are forma corpului zeiţei - cap, umeri, şolduri.

Grota Albastră oferă un peisaj spectaculos - privită de sus se aseamănă cu un uriaş stâncos care îmbrăţişează marea. Ajuns însă jos, unde se face îmbarcarea pentru plimbarea de neuitat printre stânci, eşti impresionat de culoarea azurie a apei şi de zecile de bărci care aşteaptă turiştii. Plimbarea în sine este extraordinară, iar barca parcă se unduieşte printre numeroasele peşteri create în stânca impunătoare de marea sărată. Apa este atât de limpede încât se pot vedea cu uşurinţă stâncile din apă şi vegetaţia marină formată pe acestea, în timp ce reflexele mării sunt date de nuanţele de verde, portocaliu şi mov ale formaţiunilor de corali de pe pereţii peşterilor. Există şi un ”truc” recomandat de localnici - atât de clară şi albastră este marea, încât dacă bagi mâna în apă ai impresia că a devenit albastră, asemenea mării.

Nu departe de insula Malta, la 25 de minute de mers cu feribotul pe Marea Mediterană, se află insula Gozo, care face parte din Arhipelagul maltez. Gozo impresionează prin pitoresc, prin străduţele cochete şi prin casele îngrijite, totul lăsând impresia unei armonii desăvârşite şi a unei suspendări în timp.

Ce uimeşte în capitala micii insule, Victoria, sunt uşile locuinţelor lăsate deschise - gozitanii, căci aşa se numesc localnicii, pleacă de acasă şi lasă cheile în uşă. De altfel, în insulă nu există nicio închisoare, iar numărul infracţiunilor este foarte scăzut. Localnicii sunt foarte credincioşi, iar pe zidul fiecărei case se află, alături de numele proprietarului, câte o reprezentare a unui sfânt, pentru a proteja locuinţa.

În Gozo se află şi Biserica Ta' Pinu, loc de pelerinaj, unde se spune că se întâmplă minuni, mărturie stând două cămăruţe special amenajate în interiorul lăcaşului de cult unde sunt expuse poveştile celor care au fost ajutaţi de Fecioara Maria. Pe pereţii celor două încăperi sunt atârnate cârje ale celor care s-au rugat Fecioarei şi i-a ajutat să meargă, proteze pentru picior sau mână, corsete, costumaşe pentru copii trimise de familiile care s-au rugat să aibă prunci, dar şi scrisori de mulţumire. Astfel, există o scrisoare trimisă de un bărbat din Statele Unite care a vizitat biserica şi şi-a cumpărat o iconiţă, despre care spune că l-a ajutat să supravieţuiască atentatelor de la 11 septembrie 2001.

În ceea ce priveşte minunile naturii, insula Gozo se remarcă printr-un peisaj deosebit creat de ”Fereastra albastră”, o arcadă din piatră cu unul dintre piloni în mare, iar celălalt în stâncă, lăsând să se vadă azuriul apei. Sentimentul este copleşitor atunci când priveşti marea şi ”fereastra” de la înălţimea stâncii care o formează. Plaja care urcă spre stânca ce formează ”Fereastra albastră” este pietroasă, cu roci spongioase şi cu ochiuri răzleţe de apă. În aceeaşi zonă se află şi Crocodile Rock şi Fungus Rock.

Şi în Gozo Cavalerii Ioaniţi şi-au pus amprenta asupra istoriei şi a arhitecturii, cel mai elocvent exemplu fiind Citadela din Victoria, construită în secolul al XV-lea şi care a servit drept fortăreaţă împotriva atacurilor otomane.

Bucătăria malteză este mediteraneană, cu mult peşte, fructe de mare, ulei de măsline şi salate. Mâncarea tradiţională este tochitura de iepure sau iepurele gătit în vin. În afară de iepure, mai au şi alte produse culinare specifice şi gustoase - bragioli, un fel de ruladă cu carne de vită, dar şi aljotta, o supă de peşte uşor dulceagă. Fiecare masă la restaurantele din Malta începe cu un scurt antreu - pâine de casă cu unt sau cu ulei de măsline pe deasupra şi sos de roşii. Felurile principale sunt consistente, iar cele mai apreciate de turişti sunt cele pe bază de peşte sau fructe de mare, în top fiind însă şi friptura de iepure, de miel sau de porc preparată la cuptor cu diverse mirodenii. O supă de peşte costă aproape nouă euro, în timp ce sufleul de iepure sau mielul la cuptor ajung cam la 17 euro, iar o porţie de calamari la 10 euro. Şi pastele sau pizza merită încercate, pentru că maltezii au reţete proprii, foarte reuşite. Astfel, o porţie de paste cu iepure şi sos costă 10 euro, iar o pizza cu ton şi capere - nouă euro.

Băutura tradiţională malteză este lichiorul de cactus - bajtra, însă foarte apreciată este şi berea locală Cisk, precum şi Kinnie, o băutură răcoritoare cu gust dulce-amărui. O cutie de Cisk costă aproape doi euro, dacă este cumpărată de la supermarket, în timp ce la restaurant ajunge până la trei euro. Dar, cel mai indicat pentru o masă malteză este vinul - alb, roze sau roşu. O sticlă cu vin la o fermă care comercializa produse ecologice costă între 5 şi 10 euro, iar la restaurant preţul depăşeşte 17 euro. Mai ieftin este vinul servit la carafă - jumătate de litru costă 5 euro.

Maltezii sunt ospitalieri şi mereu bucuroşi de oaspeţi, iar vara, în fiecare weekend, este organizată câte o ”festa” cu artificii în diferite localităţi de pe insulă, iar casele, bisericile şi străzile sunt împodobite cu ghirlande, instalaţii de iluminat, tapiţerii cu motive religioase şi statui cu sfinţi. De altfel, la ferestrele fiecărei case sunt puse statui cu sfinţi, lumânări electrice şi flori, în semn de apreciere şi de exprimare a credinţei. Artificiile şi toate celelalte obiecte folosite pentru decorarea localităţii sunt realizate de către localnici. În seara petrecerii, străzile sunt înţesate de oameni, localnicii, îmbrăcaţi de sărbătoare, ieşind să admire artificiile, să ia parte la concerte sau să mănânce produse tradiţionale, alături de turişti. Anual, peste un milion şi jumătate de turişti vizitează insula, în căutare de peisaje de neuitat. Dintre aceştia, între 5.000 şi 6.000 sunt români, potrivit reprezentanţilor Malta Travel.

O experienţă deosebită o reprezintă o petrecere pe vapor în timp ce vasul pluteşte domol pe Marea Mediterană, la apusul soarelui.

Malta formează, alături de insulele Gozo, Comino, Cominotto şi Filfla, Arhipelagul maltez, situat în mijlocul Mării Mediterane, foarte aproape de Sicilia (Italia), la doar 93 de kilometri distanţă şi la mai mult de 280 de kilometri de Africa.

Malta este cea mai mare insulă care formează arhipelagul, având o suprafaţă de aproape 300 de kilometri pătraţi şi peste 400.000 de locuitori. Aceasta este urmată de Gozo, cu o suprafaţă de peste 60 de kilometri pătraţi şi 37.000 de locuitori, şi de Comino, cu o întindere de doar 3.5 kilometri pătraţi şi patru localnici, toţi bărbaţi. În Comino, de altfel, există un singur hotel, trei dintre bărbaţi fiind angajaţi la unitatea de cazare, iar cel de-al patrulea fiind poliţist.

Celelalte două insule - Cominotto şi Filfla - sunt nelocuite.

Malta înseamnă în primul rând multă istorie. În anul 1530, regele Spaniei, Carol Quintul, oferă insula Ordinului Cavalerilor Sfântului Ioan Botezătorul, ai cărei membri erau cunoscuţi drept cavalerii ioaniţi. Acest ordin, dedicat Sfântului Ioan Botezătorul, a fost înfiinţat în Ierusalin, în jurul anului 1080, de către negustori din localitatea Amalfi, din Italia, cu scopul de a ajuta pelerinii săraci, bolnavi sau răniţi care veneau în Ţara Sfântă din Occident. În timpul primei cruciade, în 1099, ordinul a căpătat şi valenţe militare, pe lângă cele religioase, membrii acestuia luptând pentru a apăra credinţa creştină de cea musulmană. După ce au fost înfrânţi de către otomani, membrii ordinului - cavalerii ioaniţi - au fost expulzaţi din Ierusalim. Ordinul s-a mutat apoi în insula Rodos, pe care a pierdut-o însă în 1523, în favoarea otomanilor. După acest episod, Carol V le oferă cavalerilor ioaniţi insula Malta, pentru a-şi duce mai departe cruciadele împotriva musulmanilor. În fruntea ordinului se afla un mare maestru, ales pe viaţă şi subordonat Papei.

În decursul celor aproape 300 de ani în care Malta a fost administrată de Ordinul Cavalerilor Sfântului Ioan Botezătorul, au fost construite numeroase cetăţi fortificate, catedrale, precum şi 365 de biserici, dar şi palate sau oraşe, unul dintre acestea fiind actuala capitală a insulei - Valletta. Numele capitalei - ale cărei clădiri au fost construite în stil baroc - vine de la cel al marelui maestru al ordinului Jean Parisot de la Valette.

sursa:Mediafax